Calimarile

                  ,,Cel ce se casatoreste tarziu, se casatoreste ca vai de lume”

    ,,Călimările” este un obicei popular vechi care se mai păstrează  în puţine localitaţi şi se petrece în seara de lăsata secului de brânză ,cu o săptămâna înainte de începerea Postului Mare, dinaintea Sfintelor sărbatori de Paşte. Scopul acestui obicei este de a satiriza burlăcia fetelor şi flăcăilor. Se desfăşoară în două locuri distincte, de preferat două coline învecinate sau un deal si poalele acestuia. Obiceiul constă într-un dialog între două cete de strigători constituite din două sate învecinate sau dintr-un singur sat. În timpul dialogului se aprind  focuri mari şi se rostogolesc pe panta dealului ,,roţi aprinse” — pregătite din roţi uzate şi înfăşurate cu materiale ce ard timp îndelungat. Se consideră ca focul reprezintă un mijloc de purificare, purificare care trebuie să continuie pe tot parcursul Postului. Dialogul este început de o ceată care adresează întrebări iar cealaltă ceată răspunde. Rolurile se schimbă dând o alternanţa interesantă dialogului. În continuare redăm două exemple culese de la batrânii satului Cucuieţi.

                                   1.Dialog pentu o fată  ,,fată batrână”

-  Aoleu, bă…!

-  Ce-ţă, bă…?

-  M-a sitirit ( cutare ), bă…!

-  De ce, bă…?

-  C-a rămas nemăritată, bă…!

-  Pe cine să-i dăm, bă…?

-  Pe mos ,,Mustaţă Albă”, bă…!

-  Ce să facă cu el ,bă…?

-  Doar s-o mângâie şi s-o pupe pe frunte, bă…!

-  Ha ! Ha ! Ha…!

                                     2.Dialog pentru un burlac

-  Aoleu,bă…!

-  Ce-ţă ,bă…?

-  M-a sitirit ( cutare ),bă…!

-  De ce, bă…?

-  C-a rămas neinsurat, bă…!

-  Pe cine să-i dăm ,bă…?

-  Pe vădana Veta schioapa, bă…!

-  Ce să facă cu ea, bă…?

-  Să-i samene porumb la primăvară, bă…!

-  Ha ! Ha ! Ha…!