,,Cel ce se casatoreste tarziu, se
casatoreste ca vai de lume”
,,Călimările” este un obicei
popular vechi care se mai păstrează în
puţine localitaţi şi se petrece în seara de lăsata secului de brânză ,cu o
săptămâna înainte de începerea Postului Mare, dinaintea Sfintelor sărbatori de
Paşte. Scopul acestui obicei este de a satiriza burlăcia fetelor şi
flăcăilor. Se desfăşoară în două locuri distincte, de preferat două coline
învecinate sau un deal si poalele acestuia. Obiceiul constă într-un dialog între
două cete de strigători constituite din două sate învecinate sau dintr-un
singur sat. În timpul dialogului se aprind
focuri mari şi se rostogolesc pe panta dealului ,,roţi
aprinse” — pregătite din roţi uzate şi înfăşurate cu materiale ce ard timp
îndelungat. Se consideră ca focul reprezintă un mijloc de purificare,
purificare care trebuie să continuie pe tot parcursul Postului. Dialogul este
început de o ceată care adresează întrebări iar cealaltă ceată răspunde.
Rolurile se schimbă dând o alternanţa interesantă dialogului. În continuare
redăm două exemple culese de la batrânii satului Cucuieţi.
1.Dialog pentu o
fată ,,fată batrână”
- Aoleu, bă…!
- Ce-ţă, bă…?
- M-a sitirit ( cutare ), bă…!
- De ce, bă…?
- C-a rămas nemăritată, bă…!
- Pe cine să-i dăm, bă…?
- Pe mos ,,Mustaţă Albă”, bă…!
- Ce să facă cu el ,bă…?
- Doar s-o mângâie şi s-o pupe pe frunte, bă…!
- Ha ! Ha ! Ha…!
2.Dialog
pentru un burlac
- Aoleu,bă…!
- Ce-ţă ,bă…?
- M-a sitirit ( cutare ),bă…!
- De ce, bă…?
- C-a rămas neinsurat, bă…!
- Pe cine să-i dăm ,bă…?
- Pe vădana Veta schioapa, bă…!
- Ce să facă cu ea, bă…?
- Să-i samene porumb la primăvară, bă…!
- Ha ! Ha ! Ha…!